Gandindu-ma la comentariile aparute dupa articolul anterior, respectiv daca dorim sa modificam comportamente in comunitate, mi-am amintit de un domn, membru al Crucii Rosii Sibiu. El este un domn simpatic, care a implinit in acest an 90 de ani si care regulat trece pe la sediul nostru si face cate o mica donatie programelor noastre. Nu cauta faima, doreste sa ramana anonim si este multumit ca poate sa isi ajute semenii. Desi Crucea Rosie nu l-a ajutat pana acum cu nimic (ajutoare materiale sau alte servicii), el continua sa daruiasca din putinul sau. El nu este indiferent!
Da, imi doresc sa fim capabili sa ne schimbam comportamentul nostru, in primul rand! Dar aceasta schimbare trebuie sa inceapa cu fiecare dintre noi... chiar si eu cad cateodata in capcana intolerantei si devin indiferenta, pentru ca sunt atat de multe probleme in societatea pe care o traim si parca nu reusim sa rezolvam nimic.
Si totusi, imi doresc sa nu mai fim atat de indiferenti! Fata de noi, fata de cei din jurul nostru, fata de comunitate. Vreau sa gasim solutii pentru indiferenta de a gandi, de a simti, de a actiona...
In 2003, porneam in Sibiu un proiect de comunicare in domeniul social. In 2004 incheiam finantarea, dar continuam ideea de la care pornisem, creand o retea judeteana de comunicare. In 2005 ne aflam in situatia in care Consiliul Judetean Sibiu, considerat cel mai important partener administrativ, arata indiferenta fata de viitorul retelei comunitare, eschivandu-se in a prelua financiar o parte din costurile acestuia. Comunicarea proactiva pe care o promovam devine o comunicare reactiva... (Claudia Popa)

Cand discut despre parteneriate, ma aprind foarte repede... Explicatia este simpla: parteneriatul este ca o casatorie - investesti ingrozitor de mult efort pentru mentinerea lui si nu primesti intotdeauna ce iti doresti...
De ce avem totusi nevoie de parteneriate?? De ce nu putem sa implementam activitati fiecare organizatie sau institutie de capul sau? Oare pentru ca vine UE si ne spune ca daca vrem finantari suntem obligati sa depunem proiecte in parteneriat? Bun, pai in acest caz semnam rapid o hartie prin care agream sa conlucram spre bunul mers al proiectului, iscalim, parafam si trimitem proiectul la finantator. Ca si asa nu stim daca primim finantare... Si totusi avem placuta supriza sa vedem ca donatorul este incantat de ideea noastra si primim finantarea. De aici parteneriatul nostru - o foaie de hartie - isi intra in atributii. Ne trezim ca trebuie sa ne impartim responsabilitatile, sa negociem roluri si chiar bugete... Si purcedem la treaba... Pe parcurs acumulam satisfactii si/ sau frustrari si ajungem in etapa in care raportam, incheiam proiectul... si de cele mai multe ori chiar si parteneriatul...
Poate ca o solutie de acest gen rezolva temporar o problema a comunitatii, dar nu cred ca este suficient. Si atunci? Cred ca ar trebui sa pornim putin invers: sa trecem peste orgolii si sa vedem care sunt provocarile comunitatii. Sa identificam ariile in care fiecare organizatie sau institutie sau firma avem expertiza. Si sa vedem ce putem face ca resursele noastre - care sunt si asa extrem de limitate - sa nu fie irosite si eforturile noastre sa nu fie dublate. Si pentru aceasta nu ne trebuie nici o hartie parafata... ci doar mai multa vointa... (Claudia Popa)

Mergand intr-o zi spre casa am zarit un afis pe gramul unui magazin. M-a atras imediat calitatea lui, tema fiindu-mi familiara: consumul de droguri. Desi imaginea promova stereotipurile clasice vis-a-vis de tema abordata, m-am mirat sa vad cine sunt promotorii campaniei: BNS si FORAD..??? Lucrez de ani buni in domeniul ONG si al preventiei primare a consumului de droguri, dar nu mai auzisem de aceasta asociatie. Ca sa nu mai zic surprinderea mea vazand ca mai nou sindicatele se implica in acest domeniu. Preocupata de problemele curente ale organizatiei, nu mi-am facut timp sa investighez mai in detaliu ce este cu aceasta campanie. Pana intr-o zi cand am citit pe site-ul Tibuna un articol intitulat "Campanie antidrog la Sibiu" si mi-am adus aminte de afis!!
Sincera sa fiu am ramas cu gura cascata la afirmatiile dlui. Cristian Ene. Ce zice distinsul profesor, de care n-am auzit pana la articolul cu pricina?? "De-a lungul celor 15 ani de democraţie s-au înfiinţat, "ciugulind" ceva bani europeni, şi s-au stins apoteotic, un numãr mare de asociaţii care invocau bombastic lupta împotriva consumului de droguri în rândul tinerei generaţii. Aceste asociaţii a demonetizat scopul nobil propus. În atare condiţii, se impune ca formatorii de opinie sã se implice în organizarea unei dezbateri naţionale serioase cu privire la acest flagel".
Mama-mia, si cine ar fi domle acesti formatori de opinie??? Ca de matale n-am mai auzit pana la articolul mai sus citat!! Ca sa nu mai povestim de organizatia pomenita..
Acest citat denota o lipsa crasa de cunoastere a domeniului consumului de droguri si a problematicii per ansamblu!! In Sibiu mai multe organizatii neguvernamentale deruleaza regulat campanii de prevenire si informare. Unde erati dle. Ene cand aceste organizatii impreuna cu Politia organizau campania publica de Ziua Mondiala impotriva consumului de droguri, in iunie anul acesta??
In final nu pot sa nu ma intreb retoric: oare in Romania toate lucrurile merg atat de bine incat BNS nu are altceva mai bun de facut decat preventia drogurilor??? (Claudia Popa)