Egalitate, frate, dar nu si la fapte...
Cu hey-rupul spre UE!
Pentru ca draga de Uniune Europeana pretinde, Romania trebuiesa sa se supuna. Iar de data asta, a trebuit sa vorbim despre egalitate. Cea de şanse. Şi de gen. Şi de noi. Superb!!!
Un subiect minunat, care merită toate eforturile pentru îmbunătăţirea relaţiilor dintre genuri. Sexe.
Pacat doar ca, de data asta, ca de multe alte ori, lucrurile se fac cu hey-rupul. Institutia publica a trebuit sa isi indeplineasca „norma” si sa organizeze o „activitate de formare in domeniul egalitatii de sanse pentru femei si barbati”. Si a facut-o! Dupa un material tradus si rezumat din spaniola. La acest seminar „romanizat”, sectorul ONG a fost invitat ... sa invete, ceea ce, de fapt, el lucreaza de ani de zile. Nu i-a cerut nimeni parerea despre tema, despre continut, despre publicul tinta, despre necesitatea acestei activitati. Caci daca cineva ar fi cerut aceasta parere, s-ar fi aflat ca in Romania deja se lucreaza, efectiv, pe „egalitatea de sanse”, nu doar intre femei si barbati.
Se lupta pentru nediscriminarea minoritatilor etnice, religioase, a persoanelor cu dizabilitati, a celor fara casa, fara loc de munca, a celor fara posibilitati, sau cu prea multe posibilitati dar care nu stiu sa aleaga, pentru egalitatea copiilor supradotati si nevoia de studiu suplimentar a celor care nu sunt asa de dotati, pentru copii orfani si pentru cei cu doar un parinte, si a celor cu ambii parinti dar care „nu’s ce le mai lipseste”, si pentru catei si multe altele. Se lucreaza pe bune, nu pe hartie. S-a trecut de mult de la „preludiu” la actiune, la implementarea egalitatii.
Ceea ce nu s-a discutat este egalitatea dintre stat si societatea civila, dintre institutia publica si organizatia neguvernamentala. Si despre egalitatea de sanse in a fi informat. Pentru ca inegalitatea deriva din optiunile pe care fiecare le formuleaza, ca om de rand sau ca lider de organizatie, institutie, firma, sindicat etc. Iar optiunile vin din mentalitati. Care au rasarit din cunostintele/informatiile noastre. Iar solutia cea mai simpla si cea mai dificila totodata ar fi sa putem oferi cu egalitate informatia tuturor, fara discriminare. Atunci, fiecare ar putea sa-si formuleze optiunile corect, in functie de nevoile sale si de etica societatii.
Si tot despre egalitate: ati vazut ca centrul orasului este mai egal decat strazile marginase? Cu inghetul asta, primaria a pornit sa verifice cine si-a curatat spatiul public din fata casei personale. In centru se fac si poze, si probabil, pentru ca afurisita de gheata se incapataneaza sa ramana lipita de asfalt, vor porni si amenzile, care ne vor incinge mai ceva ca inflatia. Cel putin in restul cartierelor iti poti rupe gatul pe gratis J!
Nitu Sonia
Pentru ca draga de Uniune Europeana pretinde, Romania trebuiesa sa se supuna. Iar de data asta, a trebuit sa vorbim despre egalitate. Cea de şanse. Şi de gen. Şi de noi. Superb!!!
Un subiect minunat, care merită toate eforturile pentru îmbunătăţirea relaţiilor dintre genuri. Sexe.
Pacat doar ca, de data asta, ca de multe alte ori, lucrurile se fac cu hey-rupul. Institutia publica a trebuit sa isi indeplineasca „norma” si sa organizeze o „activitate de formare in domeniul egalitatii de sanse pentru femei si barbati”. Si a facut-o! Dupa un material tradus si rezumat din spaniola. La acest seminar „romanizat”, sectorul ONG a fost invitat ... sa invete, ceea ce, de fapt, el lucreaza de ani de zile. Nu i-a cerut nimeni parerea despre tema, despre continut, despre publicul tinta, despre necesitatea acestei activitati. Caci daca cineva ar fi cerut aceasta parere, s-ar fi aflat ca in Romania deja se lucreaza, efectiv, pe „egalitatea de sanse”, nu doar intre femei si barbati.
Se lupta pentru nediscriminarea minoritatilor etnice, religioase, a persoanelor cu dizabilitati, a celor fara casa, fara loc de munca, a celor fara posibilitati, sau cu prea multe posibilitati dar care nu stiu sa aleaga, pentru egalitatea copiilor supradotati si nevoia de studiu suplimentar a celor care nu sunt asa de dotati, pentru copii orfani si pentru cei cu doar un parinte, si a celor cu ambii parinti dar care „nu’s ce le mai lipseste”, si pentru catei si multe altele. Se lucreaza pe bune, nu pe hartie. S-a trecut de mult de la „preludiu” la actiune, la implementarea egalitatii.
Ceea ce nu s-a discutat este egalitatea dintre stat si societatea civila, dintre institutia publica si organizatia neguvernamentala. Si despre egalitatea de sanse in a fi informat. Pentru ca inegalitatea deriva din optiunile pe care fiecare le formuleaza, ca om de rand sau ca lider de organizatie, institutie, firma, sindicat etc. Iar optiunile vin din mentalitati. Care au rasarit din cunostintele/informatiile noastre. Iar solutia cea mai simpla si cea mai dificila totodata ar fi sa putem oferi cu egalitate informatia tuturor, fara discriminare. Atunci, fiecare ar putea sa-si formuleze optiunile corect, in functie de nevoile sale si de etica societatii.
Si tot despre egalitate: ati vazut ca centrul orasului este mai egal decat strazile marginase? Cu inghetul asta, primaria a pornit sa verifice cine si-a curatat spatiul public din fata casei personale. In centru se fac si poze, si probabil, pentru ca afurisita de gheata se incapataneaza sa ramana lipita de asfalt, vor porni si amenzile, care ne vor incinge mai ceva ca inflatia. Cel putin in restul cartierelor iti poti rupe gatul pe gratis J!
Nitu Sonia
