Nu pot sa iti dau creier, dar pot sa iti dau o diploma.
(Vrajitorul din oz catre Sperietoarea de ciori)

De aproximativ un an si jumatate, caut fundraiser + PR-ist pentru organizatia din care fac parte. Daca de PR lumea sibiana a mai auzit – ca doar avem facultate de profil, de fundraiser nu prea… Ei bine, noua ne-ar trebui o persoana care sa cumuleze sarcinile celor doua posturi, care sa fi absolvit recent facultatea – ca sa putem accesa subventia de la stat si care sa doreasca sa munceasca in primul rand din pasiune… ca intr-un ONG. Zis si facut. Pentru mediatizare am folosit toate mijloacele posibile : afise, anunturi prin presa sau liste de discutii, participari la targuri de joburi, sistemul PCR (pile-cunostinte-relatii). Am selectat si intervievat zeci de persoane. Putine dintre ele aveau habar care sunt atributiile posturilor respective. Drept urmare ne-am concentrat intr-o perioada in a promova PR-istul… care face relatii publice si nu relatii cu publicul… asa cum stiu, inclusiv absolventii facultatii de relatii publice si comunicare din Sibiu… Intr-un final am reusit sa testam intr-o perioada de proba cativa tineri care pot fi numarati pe degetele de la o mana… In majoritate fete dragutele, cu cv-uri interesante, si cu toate acestea o incapacitate de a comunica, interactiona cu oamenii, lucra in echipa, planifica sau asuma responsabilitati… De ales pana in prezent, ne-am ales cu experienta de a intervieva si testa. Si cu un proiect experimental de cursuri de dezvoltare personala. Si cu un alt proiect experiemental de voluntariat online…

Morala: decat sa te duci (numai) la scoala, mai bine acumulezi experiente practice prin modalitati diverse. Ca diplome au toate sperietoarele…

(Claudia Popa)