ALTII ...

Doi copii se joaca in fata blocului. Dau cu picioarele in niste resturi de gunoaie pe care alti neatenti le-au ravasit si le-au parasit. De la geamul bucatariei, bunicul vine cu un sfat intelept:
- Mai Vlad, adunati hartiile alea!
- Da’ nu le-am facut noi! se apara pruncul.
Eu, care merg pe drum si adun gunoaiele, sunt sigura ca bunicul va continua cu bunul sau sfat, sunt doar cateva hartii, cosul de gunoi e langa, copiii sunt maricei, ce mare scofala ...
De la geamul bucatariei, bunicul cugeta cu glas tare:
- No ... daca altii le-au facut ... ALTII sa le stranga!
Eu imi continui tigara, meditativa, da’ in gand.
Mai tarziu, un mosulet slab si cocarjat, administratorul scarii, a venit si le-a adunat. De ce nu le-am adunat eu? Sunteti nebuni? ALTII le-au facut! Eu meditez, eu JUDEC. Nu-i deajuns? Uf! Ce-am obosit.

Sonia Nitu

Pentru prietenii /beneficiarii vostri someri

Asta nu-i reclama, asta e binefacere!
Pentru ca Crucea Rosie, in colaborare cu Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca, organizeaza in acest an cursuri de Ingrijitor Batrani la Domiciliu, GRATUIT pentru cei care sunt someri, inregimentati la AJOFM.
Este o sansa pentru cei care sunt in cautarea unui loc de munca, din mai multe considerente:
1. este GRATUIT (am mai spus asta, nu?)!
2. se primesc doua certificate: unul NATIONAL, recunoscut prin Ministerul Muncii, si unul de Cruce Rosie, recunoscut INTERNATIONAL.
3. in cadrul cursului se invata lucruri utile pentru bolnavi, dar si pentru fiecare dintre noi (modulul de PRIM AJUTOR este inclus).
4. chiar daca ai un loc de munca, iti poti lua ore suplimentare pe langa jobul principal.
5. cu siguranta, macar o data in viata, vei fi nevoit sa ingrijesti pe cineva, asa ca stii sigur ca n-o vei da in bara!!!

Dom’le, da’ chiar e FARA BANI!

Este o sansa deosebita pentru multitudinea de persoane aflate in cautarea unui loc de munca, si daca esti somer, nu-i mai bine sa inveti ceva deosebit de util, decat sa stai acasa, innebunind telecomanda, si sa astepti sa treaca somaju’?

Nu trebuie decat sa vrei!

Toate informatiile posibile la: 0269/217646, str. Xenopol nr. 1, CRUCEA ROSIE.

Bun venit, UE, tai -- tai, civilizatieee!

Bine v-ati bagat capul pe blogul nostru. Unul dintre blogurile care azi va va vorbi si despre capitala cultura a mult asteptatului an 2007.
Azi, la prima ora (care la mine fu 7.30), trecand pe centru burgului -- care se va finaliza imediat ce se va re-re-re-re finalizata Piata Mare -- am fost fortata sa inghit tot praful de pe pantofii turistilor. Care turisti? Cei care au intrat in agentia de turism de pe centru si au facut mizerie, incat saraca tanti care lucră acolo a trebuit sa scuture presurile in ochii zgribuliti ai trecatorilor.
Si tot legat dă civilizatie. Dupa cum bine stiti, Crucea Rosie isi continua periplul prin hatisurile comunicarii sociale. Anul acesta, la cea de-a patra editie a Targului Info Social, am invitat si stimatele firme sa ia parte la acest targ de comunicare sociala. Ideea generala pentru care a fost invitat sectorul privat a fost – si ramane inca, doar Speranta crapa ultima! – aceea de a initia un trialog intre public, civil si privat. Dar nu a fost sa fie, privatul si-a vazut de treburile lui, nestingherit de ideea ca productia si profiturile ar putea avea vreo legatura cu nivelul de trai si multumirea sufleteasca a fiecarui client, dar si a fiecarui angajat. Care angajat este, cel mai adesea, sibian, chiar daca clientul final este de peste tari si mari.

Cam atat, ca ploaie tare si ne cam udam la idei.

Sonia Nitu

PESIMISM IN MODIFICARIA

Asta e tot ce mi-a venit in minte dupa o luna in care, peste tot pe unde m-am dus, ceva s-a modificat.
Adica: softul de incasare a facturilor la Elecrica, si si cel de la gaz, si implicit marimea cozilor la plata lor. S-a modificat ruta pe care merg de la lucru acasa, ca acum nu mai sunt stricate...asta, in lucru doar strazile din centru, ci mai toate strazile circulabile din municipiu.
Mi se povesteste ca la banca s-au modificat IBANurile, si softul, si ghiseele, iar eu am o zi rea, ca ieri mi-am modificat coafura, si din pacate si coafeza, lucru care m-a deprimat. Cu siguranta, este cel mai cumplit de rau administrat salon de cosmetica din Sibiu, de pana acum. Dar, fara reclame.
Ieri am aflat ca s-a modificat legislatia sanatatii. Desigur, era si cazul. Sa vedem ce ne mai aduce si asta, ca dureri de cap avem deja.
Din pacate, nu ma pot abtine sa nu va spun ca sunt „la zi” cu informatia despre CNSAS. Unde mai la 2 zile, se modifica: presedintele, comisiile, membrii, angajatii. Si, desigur, si parerile reprezentantilor partidelor politice in legatura cu problema.
In aceasta ordine de idei, dragi romani, pregatiti-va pentru te miri ce mari modificari pe furis ale preturilor la produsele de baza ale traiului zilnic, precum si la ceva masuri (anti)sociale in favoarea noastra.
Si vremea s-a modificat, de la zi la zi, de la luna la luna, de la an la an, nici eu nu mai recunosc anotimpurile – si doar sunt destul de tinerica inca – ce sa mai vorbesc de mama sau bunica.
Dar macar vremea este o problema a lumii, pe cata vreme legislatia care se modifica tot la juma’ de an, codul rutier (tot legislatie, desigur) se zbate ca piciorul pe acceleratie, iar educatia copiilor nu mai seamana cu nimic din ceea ce imi amintesc eu – de la cei sapte ani de acasa si pana la materiile scolare. Zau asa, domnilor profesori, este posibil ca o eleva in clasa a 10, olimpica – nu la romana, dar olimpica – sa faca greseli elementare atat in scris cat si oral?!? Pentru mine, e ca si cum ai pune un autist sa conduca un avion de pasageri, doar pentru faptul ca stie pe de rost toate butoanele bordului, fara sa aiba cunoasterea completa a ceea ce inseamna pilotajul.
Ce s-a mai modificat? Pai, desigur, moda, ca de-aia e moda! Asa ca vreau sa felicit toate fetele, incepand cu 11 ani, care si-au achizitionat acesti pantaloni trei sferturi cu snur sub genunchi – cum avea bunicu’, sa nu si-i prinda la lantul bicicletei – si baschetii inalti, in culorile curcubeului, de care facea FINCA SA, pe vremea cand in Romania se mai si muncea.

Astept cu nerabdare sa imi spuneti ce altceva s-a mai modificat. Nu de alta, dar lumea asta „evolueaza” cu o viteza de nedescris, si nu as vrea sa ... ma dizolv in absolut fara sa mai iau la cunostinta ceva „schimbari majore in societatea Modificaria”.

Sonia Nitu

Romania, niciodata surprinzatoare

Dragelor si Dragilor,

Astazi va voi spune de ce nu vreau sa citesc presa, nu vreau sa ma uit la televizor si de ce prefer sa ascult muzica si nu stiri.
Iata!
Pentru ca in toate ziarele – uite, cele locale – nu am citit in ultima vreme decat ca spitalele nu merg bine, sunt in prag de desfiintare si bolnavii vin cu papica de acasa. Ma intreb ce fac cei din Braila, par examplu!
Alte subiecte de senzatie: se stopeaza activitati mai vechi, se intrerupe curentul, se desfiinteaza servicii, se intrerupe curentul, se infiinteaza servicii peste altele care deja exista, se intrerupe curentul, inca unu/doi/sapte soferi au dat cu oistea in gard, se mai ia curentul o data – nu spune nimeni ca se ia apa, dar mie mi se intampla destul de des, si stau intr-un cartier bun – un caine a papat un om, a mai ars ceva/cineva, lui Gheorghe Lazar i se pregateste un soclu inmiresmat, si multe alte nefericiri, piparate cu lipsa de curent, bani, apa, bani, gaz, bani. Si asta, numai din presa de azi.

Ce altceva am mai auzit? Am auzit la radio ca la Bucuresti, un domn cu suflet mare vrea sa organizeze „Restaurantul Inimii”. Un restaurant pentru toti flamanzii capitalei, indiferent de motivul pentru care au ajuns sa nu aiba nici dupa ce bea apa. Nu se vor cere acte, nu se vor face statistici, toata lumea care va veni la acest resturant va primi mancare calda. Iar aceasta va proveni exclusiv din donatii, totul se va face cu suportul populatiei, voluntar, si toti vom fi fericiti.
Oare?!? Singura concluzie pe care vreau sa v-o comunic deriva din experienta mea ca, de cele mai multe ori, „persoanele vulnerabile” care au primit atat de usor cele necesare traiului zilnic, nu au mai facut efortul pentru a si-l asigura pe cel de maine, ca doar nu e... responsabil (stiti ce vreau sa zic, nu?) cel ce ia, ci cel ce da. Si iata inca o „masura activa” care doreste sa vina in intampinarea nevoiasilor. Eu nu zic ca nu e nevoie, pentru unele persoane, aflate cu adevarat intr-un moment de cumpana, care au nevoie de o mana intinsa cu o farfurie plina. Dar tare as vrea sa NU vad familii intregi, cu catel si purcel, stand la coada, ca „se da ceva”!!!

Vedeti, dragii si dragele mele, de ce nu citesc presa, nu ma uit la televizor, ascult muzica si nu stiri. Pentru ca ma demotiveaza sa mai fac ceva util pentru semenii mei, pentru ca ma determina sa ma gandesc la multimea de cunoscuti care sunt angajati – fiecare pe unde poate – si care prefera sa isi faca unghiile si alte probleme in timpul serviciului, ca si asa „daca nimeni nu face, de ce as face-o IO, si asa nu se schimba nimic.”

Si ca veni vorba de IO, am auzit in presa – nu mai stiu de care – ca Academia s-a adaptat IAR limbii vorbite, si ca acum e tare bine si frumos sa vorbesti mai agramat (e corect asa, domnilor, sau nu?), si curand vom spune ca „Mama la copii nu-i acasa, zau!”.

Si ceea ce ma supara cel mai tare, cu deosebire in presa, ca factor de educare a maselor, este ca mediocritatea a devenit o regula a normalitatii. Si ca cei cativa oameni de valoare – care or fi ceia – se vor pierde fie adaptandu-se, nemaifacand nimic, fie revoltandu-se ... si ce ciudati vor parea, nu?


Sonia Nitu

Scoala pentru viata

Omul invata toata viata. Invata sa scrie si sa citeasca, invata stiinte naturale, umaniste, reale si de toate felurile. Iar acum, Uniunea Europeana a adus si la noi conceptul invatarii continue, si cel al educarii adultului, ca si cel al supracalificarii, policalificarii, si recalificarii rapide, daca piata nu merge cum credeam noi.
Toate bune si frumoase. Dar cine ne invata sa traim?!? Cei sapte ani de acasa, ar spune multi. Dar nu e chiar asa. Mai ales ca in economia de piata, cei sapte au pierdut un pitic, si acum, la 6 anisori (+ sau -), mergem la betisoare, bastonase si alte bucle. Noroc cu Crucea Rosie, care ne sare de fiecare data in ajutor. Iata CUM.
Am dezvoltat un segment de formare, adresat indeosebi tinerilor, celor aflati la mereu acelasi „inceput de drum”. Acest segment isi propune sa formeze abilitati si deprinderi de buna functionare in societatea concurentiala. Mai exact, Crucea Rosie pune la dispozitia doritorilor de aventura interioara un pachet complex de informatii, jocuri si exercitii menite sa le dezvolte comunicarea, de sine si cu ceilalti, lucrul in echipa, prezentare eficienta. Dar nu numai. Cei care cred ca au material de lider si-l pot foarte frumos slefui in sesiunile Crucii Rosii, care se ocupa atat de individ, cat si de comunitate. Pentru ca la noi te descoperi si in acelasi timp descoperi cum sa fii mai bun, sa te cunosti, cum sa iei cea mai potrivita decizie si cum sa alegi cea mai buna solutie. Si totul, cu glume, jocuri si buna dispozitie. Pentru ca la noi nimeni nu greseste, toata lumea se imbunatateste!!!

N.A. Cursurile au o durata de o zi (se desfasoara in weekend), 6 ore si pauza de cafea. Mai putin managementul proiectelor, care, in calitate de curs ce poate fi considerat de specializare, dureaza 3 zile si, evident, costa mai mult.

Pentru detalii, consultati lista de preturi, orarul cursurilor si posibilitatile de acces de si mai jos de nota asta.

11 martie – comunicare si prezentari eficiente
12 martie – lucrul in echipa si liderii
18 martie – autorealizare si luarea deciziilor
19 martie – viitorul carierei
♣ la cerere, managementul proiectelor
preturile, pentru un modul, sunt dupa cum urmeaza:
30 pentru elevi,
40 pentru studenti,
50 pentru angajati,
+ 3 lei cotizatie de membru al scolii pentru viata care este Cruce Rosie
Cei care opteaza pentru mai multe module „sufera” o reducere de 10 %, proportional cu numarul de module alese.
Va asteptam la scoala pentru viata!!!
Sonia Nitu

Alte organe, aceleasi chestionare

Dragi Domni si drage Doamne,

Incep in ordine sucita cu o poveste deseori rasucita. Este vorba despre niste chestionare care ne tot vin pe e-mail, din parte unor institutii sau ONG-uri, toate cu aceleasi vechi intrebari. Si multe cu intrebari despre venituri si cheltuieli. Pe langa obisnuita si cam invechita mentalitate care zice ca e mai bine sa iti pastrezi pentru tine astfel de informatii, alt lucru care deranjeaza este acela ca trebuie sa tot refaci acelasi formular la fiecare 3-6 luni. Ba pentru DMSSF, ba pentru Prefectura, ba pentru Info-Social, ba pentru etc. Si de fiecare data se cer aceleasi informatii, sunt aceleasi formulare incalcite in care nu stii cu precizie ce sa alegi, ce sa scrii si ce sa lasi deoparte.
Crucea Rosie a facut asta prin 2004, la debutul proiectului Info Social. Si ar fi dorit ca acea baza de date sa fie comuna, astfel incat toti cei care au nevoie de informatii despre o organizatie sau institutie sa aiba cu totii aceeasi sursa. Tot ce trebuia in continuare era aducerea la zi a acestei baze de date.
Aceeasi idee a avut-o si Directia de Munca, tot in aceesi perioada, pe un alt proiect, desigur. Si iata o alta baza de date.
Acum Centrul de prevenire a consumului de droguri din cadrul prefecturii are cam acelasi chestionar. De ce le trebuie, eu una nu stiu. Initial au spus ca chestioneaza doar organizatiile care au activitati in domeniul prevenirii consumului de droguri, dar cand a venit chestionarul, alta era povestea in el.
Asa ca, luminati-ma si pe mine. De ce nu se folosesc rezultatele proiectelor anterioare, in care au fost investiti bani si energie, in folosul comunitatii si organelor sale.
Si...tot degeaba. De fiecare data, o luam , fiecare de la capat, cu siguranta ca cercetarea noastra va fi MAI BUNA. Saracul Caragiale, cata dreptate avea cand spunea ca „mai binele este, intotdeauna, mai raul binelui”.
Tot e bine, ca acum avem fiecare baza lui de date, mai punem de o conferinta si, in pauzele de cafea, chiar vom discuta parteneriate si colaborari. Din cele reale, nu doar pe hartie. Tot e bine ca ne adunam. Si da si bine la presa o Lobby meeting la nivel de Directii.


1. Nume si prenume: Acelasi pe viata
2. Directie si renume: Tot pe muchie
3. Calitatile in volume: Niciodata de ajuns

Sonia Nitu

Egalitate, frate, dar nu si la fapte...

Cu hey-rupul spre UE!

Pentru ca draga de Uniune Europeana pretinde, Romania trebuiesa sa se supuna. Iar de data asta, a trebuit sa vorbim despre egalitate. Cea de şanse. Şi de gen. Şi de noi. Superb!!!
Un subiect minunat, care merită toate eforturile pentru îmbunătăţirea relaţiilor dintre genuri. Sexe.
Pacat doar ca, de data asta, ca de multe alte ori, lucrurile se fac cu hey-rupul. Institutia publica a trebuit sa isi indeplineasca „norma” si sa organizeze o „activitate de formare in domeniul egalitatii de sanse pentru femei si barbati”. Si a facut-o! Dupa un material tradus si rezumat din spaniola. La acest seminar „romanizat”, sectorul ONG a fost invitat ... sa invete, ceea ce, de fapt, el lucreaza de ani de zile. Nu i-a cerut nimeni parerea despre tema, despre continut, despre publicul tinta, despre necesitatea acestei activitati. Caci daca cineva ar fi cerut aceasta parere, s-ar fi aflat ca in Romania deja se lucreaza, efectiv, pe „egalitatea de sanse”, nu doar intre femei si barbati.
Se lupta pentru nediscriminarea minoritatilor etnice, religioase, a persoanelor cu dizabilitati, a celor fara casa, fara loc de munca, a celor fara posibilitati, sau cu prea multe posibilitati dar care nu stiu sa aleaga, pentru egalitatea copiilor supradotati si nevoia de studiu suplimentar a celor care nu sunt asa de dotati, pentru copii orfani si pentru cei cu doar un parinte, si a celor cu ambii parinti dar care „nu’s ce le mai lipseste”, si pentru catei si multe altele. Se lucreaza pe bune, nu pe hartie. S-a trecut de mult de la „preludiu” la actiune, la implementarea egalitatii.
Ceea ce nu s-a discutat este egalitatea dintre stat si societatea civila, dintre institutia publica si organizatia neguvernamentala. Si despre egalitatea de sanse in a fi informat. Pentru ca inegalitatea deriva din optiunile pe care fiecare le formuleaza, ca om de rand sau ca lider de organizatie, institutie, firma, sindicat etc. Iar optiunile vin din mentalitati. Care au rasarit din cunostintele/informatiile noastre. Iar solutia cea mai simpla si cea mai dificila totodata ar fi sa putem oferi cu egalitate informatia tuturor, fara discriminare. Atunci, fiecare ar putea sa-si formuleze optiunile corect, in functie de nevoile sale si de etica societatii.

Si tot despre egalitate: ati vazut ca centrul orasului este mai egal decat strazile marginase? Cu inghetul asta, primaria a pornit sa verifice cine si-a curatat spatiul public din fata casei personale. In centru se fac si poze, si probabil, pentru ca afurisita de gheata se incapataneaza sa ramana lipita de asfalt, vor porni si amenzile, care ne vor incinge mai ceva ca inflatia. Cel putin in restul cartierelor iti poti rupe gatul pe gratis J!

Nitu Sonia

Gandindu-ma la comentariile aparute dupa articolul anterior, respectiv daca dorim sa modificam comportamente in comunitate, mi-am amintit de un domn, membru al Crucii Rosii Sibiu. El este un domn simpatic, care a implinit in acest an 90 de ani si care regulat trece pe la sediul nostru si face cate o mica donatie programelor noastre. Nu cauta faima, doreste sa ramana anonim si este multumit ca poate sa isi ajute semenii. Desi Crucea Rosie nu l-a ajutat pana acum cu nimic (ajutoare materiale sau alte servicii), el continua sa daruiasca din putinul sau. El nu este indiferent!
Da, imi doresc sa fim capabili sa ne schimbam comportamentul nostru, in primul rand! Dar aceasta schimbare trebuie sa inceapa cu fiecare dintre noi... chiar si eu cad cateodata in capcana intolerantei si devin indiferenta, pentru ca sunt atat de multe probleme in societatea pe care o traim si parca nu reusim sa rezolvam nimic.
Si totusi, imi doresc sa nu mai fim atat de indiferenti! Fata de noi, fata de cei din jurul nostru, fata de comunitate. Vreau sa gasim solutii pentru indiferenta de a gandi, de a simti, de a actiona...
In 2003, porneam in Sibiu un proiect de comunicare in domeniul social. In 2004 incheiam finantarea, dar continuam ideea de la care pornisem, creand o retea judeteana de comunicare. In 2005 ne aflam in situatia in care Consiliul Judetean Sibiu, considerat cel mai important partener administrativ, arata indiferenta fata de viitorul retelei comunitare, eschivandu-se in a prelua financiar o parte din costurile acestuia. Comunicarea proactiva pe care o promovam devine o comunicare reactiva... (Claudia Popa)

Cand discut despre parteneriate, ma aprind foarte repede... Explicatia este simpla: parteneriatul este ca o casatorie - investesti ingrozitor de mult efort pentru mentinerea lui si nu primesti intotdeauna ce iti doresti...
De ce avem totusi nevoie de parteneriate?? De ce nu putem sa implementam activitati fiecare organizatie sau institutie de capul sau? Oare pentru ca vine UE si ne spune ca daca vrem finantari suntem obligati sa depunem proiecte in parteneriat? Bun, pai in acest caz semnam rapid o hartie prin care agream sa conlucram spre bunul mers al proiectului, iscalim, parafam si trimitem proiectul la finantator. Ca si asa nu stim daca primim finantare... Si totusi avem placuta supriza sa vedem ca donatorul este incantat de ideea noastra si primim finantarea. De aici parteneriatul nostru - o foaie de hartie - isi intra in atributii. Ne trezim ca trebuie sa ne impartim responsabilitatile, sa negociem roluri si chiar bugete... Si purcedem la treaba... Pe parcurs acumulam satisfactii si/ sau frustrari si ajungem in etapa in care raportam, incheiam proiectul... si de cele mai multe ori chiar si parteneriatul...
Poate ca o solutie de acest gen rezolva temporar o problema a comunitatii, dar nu cred ca este suficient. Si atunci? Cred ca ar trebui sa pornim putin invers: sa trecem peste orgolii si sa vedem care sunt provocarile comunitatii. Sa identificam ariile in care fiecare organizatie sau institutie sau firma avem expertiza. Si sa vedem ce putem face ca resursele noastre - care sunt si asa extrem de limitate - sa nu fie irosite si eforturile noastre sa nu fie dublate. Si pentru aceasta nu ne trebuie nici o hartie parafata... ci doar mai multa vointa... (Claudia Popa)

Mergand intr-o zi spre casa am zarit un afis pe gramul unui magazin. M-a atras imediat calitatea lui, tema fiindu-mi familiara: consumul de droguri. Desi imaginea promova stereotipurile clasice vis-a-vis de tema abordata, m-am mirat sa vad cine sunt promotorii campaniei: BNS si FORAD..??? Lucrez de ani buni in domeniul ONG si al preventiei primare a consumului de droguri, dar nu mai auzisem de aceasta asociatie. Ca sa nu mai zic surprinderea mea vazand ca mai nou sindicatele se implica in acest domeniu. Preocupata de problemele curente ale organizatiei, nu mi-am facut timp sa investighez mai in detaliu ce este cu aceasta campanie. Pana intr-o zi cand am citit pe site-ul Tibuna un articol intitulat "Campanie antidrog la Sibiu" si mi-am adus aminte de afis!!
Sincera sa fiu am ramas cu gura cascata la afirmatiile dlui. Cristian Ene. Ce zice distinsul profesor, de care n-am auzit pana la articolul cu pricina?? "De-a lungul celor 15 ani de democraţie s-au înfiinţat, "ciugulind" ceva bani europeni, şi s-au stins apoteotic, un numãr mare de asociaţii care invocau bombastic lupta împotriva consumului de droguri în rândul tinerei generaţii. Aceste asociaţii a demonetizat scopul nobil propus. În atare condiţii, se impune ca formatorii de opinie sã se implice în organizarea unei dezbateri naţionale serioase cu privire la acest flagel".
Mama-mia, si cine ar fi domle acesti formatori de opinie??? Ca de matale n-am mai auzit pana la articolul mai sus citat!! Ca sa nu mai povestim de organizatia pomenita..
Acest citat denota o lipsa crasa de cunoastere a domeniului consumului de droguri si a problematicii per ansamblu!! In Sibiu mai multe organizatii neguvernamentale deruleaza regulat campanii de prevenire si informare. Unde erati dle. Ene cand aceste organizatii impreuna cu Politia organizau campania publica de Ziua Mondiala impotriva consumului de droguri, in iunie anul acesta??
In final nu pot sa nu ma intreb retoric: oare in Romania toate lucrurile merg atat de bine incat BNS nu are altceva mai bun de facut decat preventia drogurilor??? (Claudia Popa)