Reda zambetul unui copil
Fundatia Principesa Margareta a Romaniei impreuna cu Societatea de Stomatologie Estetica din Romania, cu sprijinul Ministerului Sanatatii Publice desfasoara timp de 6 luni, in toata tara, o campanie menita sa ofere servicii stomatologice gratuite copiilor ce provin din familii defavorizate (mai putin celor cu boli transmisibile sau cu handicap). Tratamentele pot fi atat profilactice, cat si terapeutice sau ortodontice. In Sibiu exista 3 cabinete stomatologice. Organizatiile interesate pot primi mai multe informatii de la reprezentanta fundatiei - Ramona Ivanus, ivanus_ramona@yahoo.com, telefon: 0740180182.
miercuri, iunie 13, 2007
vineri, mai 04, 2007
Nu sta deoparte! Ajuta primul!
De ceva timp incoace Sibiul lancezeste. De acord, se mai pietruieste cate o strada, mai cade o mansarda, se mai inaugureaza cate un eveniment cultural... si cam atat. Organizatiile parca au disparut sub pamant, institutiile publice isi vad de ale lor si politicul inoata in ape tulburi. Pentru adeptii slow life este un moment in care viata lor infloreste...
Din fericire pentru mine, exista o organizatie atipica pentru Sibiu, ai carei voluntari demonstreaza in fiecare zi ca se poate si altfel. Mai rapid, mai creativ, mai implicat. Si mai folositor!
In luna mai, luna Crucii Rosii, te invit sa te alaturi voluntarilor nostri! Fii primul care ajuta! Inscrie-te ca voluntar, fa o donatie sau invata primul ajutor! Imbraca-te in rosu si spune-le prietenilor tai ce inseamna sa ajuti dezinteresat! Nu sta deoparte! Intra in lumea Crucii Rosii!
(Claudia Popa)
luni, aprilie 16, 2007
Sibiul, vizitat de calfe calatoare
Vechi centru mestesugaresc, Sibiul va gazdui, in acest an, peste 35 de calfe calatoare. Este vorba despre tineri ucenici, dedicati meseriilor lor, care vor face in aceasta vara demonstratii publice a artei lor. Dornici sa isi desfasoare mestesugul in stilul breslei lor, ei au plecat in lume cu doar doua randuri de haine si cu uneltele, urmand sa lucreze pentru casa si masa.
Sibiul le-a oferit o casa, conform traditie lor: veche, nemobilata si austera. Asteptam acum ca sibienii sa le dea, ca moneda a artei lor, cele minim necesare de a ne incanta timp de 1 luna cu dibacia lor: saltele, asternuturi, vesela, astfel incat sederea lor si mestesugul sa fie posibile in Sibiu.
Pragmatismul sasesc si ospitalitatea romaneasca, imbinate minunat in vechiul burg, vor determina cu siguranta sibienii ca lucrurile necesare sa ajunga fara intarziere in Piata Huet, la nr. 1, in asteptarea calfelor calatoare.
Cu aceasta ocazie putem dovedi, daca mai era nevoie, ca SI romanii au multe de daruit germanilor.
Pentru informatii despre colecta de lucruri pentru programul calfe calatoare ne puteti contacta la: 0269-217646, Sonia Nitu - Crucea Rosie si 0269/211203, Anca Popa – Parohia Evanghelica.
Sibiul le-a oferit o casa, conform traditie lor: veche, nemobilata si austera. Asteptam acum ca sibienii sa le dea, ca moneda a artei lor, cele minim necesare de a ne incanta timp de 1 luna cu dibacia lor: saltele, asternuturi, vesela, astfel incat sederea lor si mestesugul sa fie posibile in Sibiu.
Pragmatismul sasesc si ospitalitatea romaneasca, imbinate minunat in vechiul burg, vor determina cu siguranta sibienii ca lucrurile necesare sa ajunga fara intarziere in Piata Huet, la nr. 1, in asteptarea calfelor calatoare.
Cu aceasta ocazie putem dovedi, daca mai era nevoie, ca SI romanii au multe de daruit germanilor.
Pentru informatii despre colecta de lucruri pentru programul calfe calatoare ne puteti contacta la: 0269-217646, Sonia Nitu - Crucea Rosie si 0269/211203, Anca Popa – Parohia Evanghelica.
duminică, aprilie 15, 2007
INCEPE UN NOU CURS DE INGRIJIRE
PERSOANE VARSTNICE LA DOMICILIU
In 10 aprilie 2007 va incepe un nou curs de calificare de „ingrijitoare persoane varstnice la domiciliu”, realizat de Crucea Rosie Sibiu. La curs vor participa viitorii ingrijitori din cadrul SPAS Sibiu – care va acoperi si costurile de formare pentru acestia - precum si alte persoane doritoare sa se califice in meseria de ingrijitor.SPAS Sibiu, in colaborare cu Crucea Rosie Sibiu, deruleaza proiectul „Dezvoltarea de servicii sociale de ingrijire la domiciliu pentru persoane varstnice dependente”, cu finantare din partea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei. Una dintre componentele importante ale proiectului o constituie formarea profesionala a persoanelor care urmeaza sa lucreze ca ingrijitori la domiciliu.Doritorii se mai pot inscrie pana la inceperea cursului la sediul Crucii Rosii Sibiu, str. Xenopol 1. Informatii la telefon 0269/217646 sau 0741/118975.Cursul de calificare profesionala al Crucii Rosii ofera absolventului doua diplome, una recunoscuta national si una recunoscuta international.Diploma de Cruce Rosie este un pasaport oriunde in lume.
Sonia Nitu
miercuri, martie 14, 2007
Pasaportul tau pentru strainatate!
Crucea Rosie ofera o noua posibilitate celor care doresc sa se califice intr-o meserie banoasa si cautata, atat in tara cat mai ales in strainatate.
Cursurile de calificare profesionala dureaza numai 4 luni. Se obtin doua diplome, una eliberata de catre Ministerul Muncii, care atesta valabilitatea acestui curs la nivel national.
Cea de a doua este eliberata de Crucea Rosie si constituie un bilet de libera circulatie in intreaga Europa si, de fapt, oriunde in lume. Asta pentru ca diploma de Cruce Rosie este recunoscuta international. Abilitatile dobandite in ingrijirea persoanelor, varstnici si copii, sunt foarte solicitate pretutindeni.
Te asteptam la sediul Crucii Rosii pentru a te inscrie la cursul de ingrijire persoane varstnice la domiciliu si cursul de babysitter.
Cursurile au un pret de 415 lei fiecare, platibili in rate. Dosarul trebuie sa cuprinda copii dupa actul de identitate, diploma ultimei scoli absolvite (mimin 8 clase), adeverinta medicala, un C.V. si o cerere tip (se completeaza la depunerea dosarului).
Alte informatii la 0269.217646 sau la sediul Crucii rosii, str. Xenopol nr. 1.
Inscrie-te acum!
joi, martie 08, 2007
Buna dimineata, Transparenta!!!
Cica suntem in martie, e primavara, cand pana si „stramosii scot degetele afara”. Eu, sincer, nu am vrut chiar atata transparenta, ci doar datele de contact ale primariilor din judet. Asa ca m-am pus pe adunat hartiute: de la Consiliul Judetean, de la Directia Muncii, de pe la diversi cunoscuti, am search-uit pe net (4 site-uri ale organelor judetene), am mai dat telefoane.
Rezultatul: in 7 zile lucratoare am adunat telefoanele a 60 de primarii – din 64 – , cam tot atatea faxuri, si 32 adrese de e-mail folosite in aceste primarii, multe dintre ele fiind adrese personale ale celor ce lucreaza acolo. Si daca, fereasca cerul!, ceva se intampla si proprietarul e-mail-ului nu mai lucreaza la primarie?!?! Tre’ sa faca alta, pe care, uf!, nu o comunica nimanui. Ca doar e adresa oficiala ...
Pe cea mai oficiala lista posibila, a Consiliului Judetean, multe date sunt eronate. Ah! Nu incercati la CIC: nu e rolul lor sa aiba astfel de informatii.
Rezultatul: in 7 zile lucratoare am adunat telefoanele a 60 de primarii – din 64 – , cam tot atatea faxuri, si 32 adrese de e-mail folosite in aceste primarii, multe dintre ele fiind adrese personale ale celor ce lucreaza acolo. Si daca, fereasca cerul!, ceva se intampla si proprietarul e-mail-ului nu mai lucreaza la primarie?!?! Tre’ sa faca alta, pe care, uf!, nu o comunica nimanui. Ca doar e adresa oficiala ...
Pe cea mai oficiala lista posibila, a Consiliului Judetean, multe date sunt eronate. Ah! Nu incercati la CIC: nu e rolul lor sa aiba astfel de informatii.
Sonia Nitu
joi, februarie 22, 2007
La debutul celui de al treilea an al Retelei Comunitare Info Social, Crucea Rosie doreste in continuare sa implementeze ideea generoasa a retelei, aceea de a imbunatati comunicarea si colaborarea intre principalii actori din domeniul asistentei sociale in judetul Sibiu.
In virtutea acestei idei (iar nu a inertiei) Crucea Rosie a elaborat cateva propuneri de continuare a activitatilor retelei si asteapta din partea membrilor (109 in momentul de fata) alte propuneri, precum si o implicare activa, concreta, in activitatile Info Social, dincolo de participarea inerta la intalniri si seminarii.
Raspunsurile membrilor sunt asteptate pana la 5 martie anul acesta (2007). Protocolul agreat in octombrie 2004, lista semnatarilor si propunerile noastre se gasesc pe grupul sibiuONGsocial@yahoogroups.com, in FILES. Este necesar sa fiti membru pentru a accesa documentatia. Dar o puteti solicita si la adresa crsibiu@yahoo.com.
In virtutea acestei idei (iar nu a inertiei) Crucea Rosie a elaborat cateva propuneri de continuare a activitatilor retelei si asteapta din partea membrilor (109 in momentul de fata) alte propuneri, precum si o implicare activa, concreta, in activitatile Info Social, dincolo de participarea inerta la intalniri si seminarii.
Raspunsurile membrilor sunt asteptate pana la 5 martie anul acesta (2007). Protocolul agreat in octombrie 2004, lista semnatarilor si propunerile noastre se gasesc pe grupul sibiuONGsocial@yahoogroups.com, in FILES. Este necesar sa fiti membru pentru a accesa documentatia. Dar o puteti solicita si la adresa crsibiu@yahoo.com.
Impreuna putem face ca stirile de seara sa fie cu adevarat utile comunitatii.
Sonia Nitu
Sonia Nitu
marți, octombrie 31, 2006
Curat comunitar …
Dis-de-dimineata, pi la orele 9 netrecute fix, cand intarzii eu la serviciu zilnic, treceam prin fata unui liceu - sa nu zic ca e Goga - si ma uitaaam ... a mirare. Venisera nenii sa ia gunoiul scolii si aveau o masina nou nouta, tare frumoasa si europeana. O parcasera chiar in poarta scolii, ca in alta parte nu aveau unde. Strada Bastionului e tot o parcare.
Partea mai draguta a fost doamna profesoara, imagine standard, cu rujul la maxim, parul blond platinat si TAPAT, sprancene creionate si haina de „piele” rosie, parcata langa o masinuta veeerde-praz, pe care dorea sa o introduca in curtea scolii. Doamna profesoara claxona de mama focului – nu din claxon, atentie – la gunoierii incarcati cu ghene, sa mute dr... masina de acolo, ca ea nu poate intra. Si, desi omul ii explica de ce nu putea parca in alta parte, si vorbea frumos cu Doamna Profesoara, `mneaei continua sa „blagosloveasca” nenorocita de masina de gunoi care ocupa toata poarta.
Am uitat sa va spui ca o manuta de elevi contempla scena in timp ce isi savurau tigara.
Concluzia: omul a mutat masina de gunoi, doamna profesoara a patruns in incinta scolii, continuand sa „felicite” inteligenta soferului, elevii au strivit mucurile pe trotuar, omul si-a mutat inapoi masina, a incarcat gunoiul si s-a dus ... sa continue curatenia comunitatii.
Dis-de-dimineata, pi la orele 9 netrecute fix, cand intarzii eu la serviciu zilnic, treceam prin fata unui liceu - sa nu zic ca e Goga - si ma uitaaam ... a mirare. Venisera nenii sa ia gunoiul scolii si aveau o masina nou nouta, tare frumoasa si europeana. O parcasera chiar in poarta scolii, ca in alta parte nu aveau unde. Strada Bastionului e tot o parcare.
Partea mai draguta a fost doamna profesoara, imagine standard, cu rujul la maxim, parul blond platinat si TAPAT, sprancene creionate si haina de „piele” rosie, parcata langa o masinuta veeerde-praz, pe care dorea sa o introduca in curtea scolii. Doamna profesoara claxona de mama focului – nu din claxon, atentie – la gunoierii incarcati cu ghene, sa mute dr... masina de acolo, ca ea nu poate intra. Si, desi omul ii explica de ce nu putea parca in alta parte, si vorbea frumos cu Doamna Profesoara, `mneaei continua sa „blagosloveasca” nenorocita de masina de gunoi care ocupa toata poarta.
Am uitat sa va spui ca o manuta de elevi contempla scena in timp ce isi savurau tigara.
Concluzia: omul a mutat masina de gunoi, doamna profesoara a patruns in incinta scolii, continuand sa „felicite” inteligenta soferului, elevii au strivit mucurile pe trotuar, omul si-a mutat inapoi masina, a incarcat gunoiul si s-a dus ... sa continue curatenia comunitatii.
Sonia Nitu
luni, octombrie 16, 2006
noi va aplaudam, voi dati-i inainte cum ati sti...
De curand, am participat la un seminar. Toate bune si frumoase, seminariile sunt utile, trainingurile sunt o moda si un rau necesar, formarile si supra formarile profesionale si extra-profesionale, cu atat mai mult.
Dar acest seminar facea parte dintr-o actiune complexa, era o concluzie a doi ani de munca, intensa v-as putea marturisi, a catorva oameni care, culmea, cred ca e bine sa faci bine, chiar si atunci cand nu ti se cere, ca este util sa incerci sa trezesti oamenii din „somnul cel de moarte”, cum ne zice un cantecel la care, mai mult ca sigur, toti tresarim cu emotie.
Din cei macar 109 participanti pe care ii asteptam, am avut „bucuria” de a ne intalni cu vreo 27, multi dintre ei afland la seminar ca se afla in sala deoarece institutiile care i-au desemnat ca participanti sunt membre ale unei Retele de Comunicare Sociala, inca din octombrie 2004.
S-au facut prezentari, s-au transmis felicitari, s-au dat diplome, si toata lumea a fost de acord ca Reteaua este necesara, ca face treaba buna, ca „ceva trebuie sa se faca” si mai ales ca „cineva trebuie sa faca”. Desigur, nu se stie ce, si cu siguranta, acel cineva este oricine in afara de ei, care au fost desemnati sa participe la seminar. Mai ales ca unii oricum mai aveau ceva treaba in Primarie la momentul respectiv, ca de ce sa faca oamenii doua drumuri?!?
S-a vorbit frumos si s-au dat ... solutii, ca de fiecare data la aceste seminarii.
Adica, „noi va aplaudam, voi dati-i inainte cum ati sti...”.
De curand, am participat la un seminar. Toate bune si frumoase, seminariile sunt utile, trainingurile sunt o moda si un rau necesar, formarile si supra formarile profesionale si extra-profesionale, cu atat mai mult.
Dar acest seminar facea parte dintr-o actiune complexa, era o concluzie a doi ani de munca, intensa v-as putea marturisi, a catorva oameni care, culmea, cred ca e bine sa faci bine, chiar si atunci cand nu ti se cere, ca este util sa incerci sa trezesti oamenii din „somnul cel de moarte”, cum ne zice un cantecel la care, mai mult ca sigur, toti tresarim cu emotie.
Din cei macar 109 participanti pe care ii asteptam, am avut „bucuria” de a ne intalni cu vreo 27, multi dintre ei afland la seminar ca se afla in sala deoarece institutiile care i-au desemnat ca participanti sunt membre ale unei Retele de Comunicare Sociala, inca din octombrie 2004.
S-au facut prezentari, s-au transmis felicitari, s-au dat diplome, si toata lumea a fost de acord ca Reteaua este necesara, ca face treaba buna, ca „ceva trebuie sa se faca” si mai ales ca „cineva trebuie sa faca”. Desigur, nu se stie ce, si cu siguranta, acel cineva este oricine in afara de ei, care au fost desemnati sa participe la seminar. Mai ales ca unii oricum mai aveau ceva treaba in Primarie la momentul respectiv, ca de ce sa faca oamenii doua drumuri?!?
S-a vorbit frumos si s-au dat ... solutii, ca de fiecare data la aceste seminarii.
Adica, „noi va aplaudam, voi dati-i inainte cum ati sti...”.
Sonia Nitu
miercuri, octombrie 04, 2006
Sistemul, bata-l vina
De curand in Sibiu a fost bursa locurilor de munca pentru absolventi. Pentru ca avem nevoie sa ne marim echipa, am oferit o gama diversa de joburi. Ca niciodata, am strans un teanc mare de cv-uri. Deh, posturi multe, si cv-uri pe masura. Dupa care a inceput distractia : 75% din persoane nu stiu sa isi faca un cv si sa aplice pentru un job. Restul nu prea au inteles cum devine chestiunea cu scrisoarea de intentie. Si din ce ramane, vom vedea la urmatorul interviu. Acum, cu 10 ani in urma, cand am terminat liceul, am avut ocazia sa particip pentru prima data la Zilele carierei, un eveniment organizat de Aiesec Brasov. Cea mai interesanta parte nu au fost interviurile cu angajatorii, ci seminariile cu reprezentanti ai unor firme celebre, precum Kraft, care tineau prelegeri despre cum sa iti faci un cv, o scrisoare de intentie si cum sa te prezinti la un interviu. 2 ani mai tarziu, ca membru Aiesec am participat la organizarea a doua editii anuale ale acestui eveniment si stiu cat erau de binevenite pentru studenti. Ei bine, pe vremea aceea, AJOFM-ul inca nu se specializase in burse de joburi…. 10 ani, mai tarziu, nu prea mai stiu ce face Aiesec in Brasov si despre LC-ul din Sibiu nu am cuvinte de lauda… insa stiu ca AJOFM Sibiu organizeaza anual xx burse specializate… plus mini-burse…. Mai stiu ca exista un departament de consiliere… si cu toate acestea tinerii care aplica sunt habarnisti parca mai mult ca niciodata… si atunci ce se intampla ? Sunt angajatorii total dezinteresati si angajeaza orice prind in cale, daca le sunt satisfacute conditiile? AJOFM-ul este interesat strict de indicatorii de ocupare si restul se poate duce pe Cibin ?? Sistemul scolar si extrascolar este la pamant ?? Poate ar fi interesant cand ne intalnim sa discutam discutii, sa facem o analiza reala a pietii muncii si o prognoza pentru anii care vor veni…
Pana atunci, ce as face eu daca as fi la Agentie: as actualiza formularele pentru cv-uri (uite aici gasiti modelul de cv european: http://www.postuniversitar.ro/art-cv-europas-european.php), as incheia niste protocoale de colaborare cu angajatori celebri din Sibiu, care au un sistem modern de recrutare si selectie, si cu ajutorul reprezentantilor lor as organiza seminarii pe tema intocmirii unui cv, a prezentarii la un interviu, etc – in cadrul burselor sau extra, mi-as specializa o parte din angajati pe consiliere vocationala si i-as pune sa munceasca pe teren… si as colabora cu Crucea Rosie pentru furnizare de voluntari pe care i-as instrui si i-as trimite in scoli, licee si facultati cu ore pe aceeasi tema :) Cine are urechi de auzit… sa citeasca :D
(Claudia Popa)
De curand in Sibiu a fost bursa locurilor de munca pentru absolventi. Pentru ca avem nevoie sa ne marim echipa, am oferit o gama diversa de joburi. Ca niciodata, am strans un teanc mare de cv-uri. Deh, posturi multe, si cv-uri pe masura. Dupa care a inceput distractia : 75% din persoane nu stiu sa isi faca un cv si sa aplice pentru un job. Restul nu prea au inteles cum devine chestiunea cu scrisoarea de intentie. Si din ce ramane, vom vedea la urmatorul interviu. Acum, cu 10 ani in urma, cand am terminat liceul, am avut ocazia sa particip pentru prima data la Zilele carierei, un eveniment organizat de Aiesec Brasov. Cea mai interesanta parte nu au fost interviurile cu angajatorii, ci seminariile cu reprezentanti ai unor firme celebre, precum Kraft, care tineau prelegeri despre cum sa iti faci un cv, o scrisoare de intentie si cum sa te prezinti la un interviu. 2 ani mai tarziu, ca membru Aiesec am participat la organizarea a doua editii anuale ale acestui eveniment si stiu cat erau de binevenite pentru studenti. Ei bine, pe vremea aceea, AJOFM-ul inca nu se specializase in burse de joburi…. 10 ani, mai tarziu, nu prea mai stiu ce face Aiesec in Brasov si despre LC-ul din Sibiu nu am cuvinte de lauda… insa stiu ca AJOFM Sibiu organizeaza anual xx burse specializate… plus mini-burse…. Mai stiu ca exista un departament de consiliere… si cu toate acestea tinerii care aplica sunt habarnisti parca mai mult ca niciodata… si atunci ce se intampla ? Sunt angajatorii total dezinteresati si angajeaza orice prind in cale, daca le sunt satisfacute conditiile? AJOFM-ul este interesat strict de indicatorii de ocupare si restul se poate duce pe Cibin ?? Sistemul scolar si extrascolar este la pamant ?? Poate ar fi interesant cand ne intalnim sa discutam discutii, sa facem o analiza reala a pietii muncii si o prognoza pentru anii care vor veni…
Pana atunci, ce as face eu daca as fi la Agentie: as actualiza formularele pentru cv-uri (uite aici gasiti modelul de cv european: http://www.postuniversitar.ro/art-cv-europas-european.php), as incheia niste protocoale de colaborare cu angajatori celebri din Sibiu, care au un sistem modern de recrutare si selectie, si cu ajutorul reprezentantilor lor as organiza seminarii pe tema intocmirii unui cv, a prezentarii la un interviu, etc – in cadrul burselor sau extra, mi-as specializa o parte din angajati pe consiliere vocationala si i-as pune sa munceasca pe teren… si as colabora cu Crucea Rosie pentru furnizare de voluntari pe care i-as instrui si i-as trimite in scoli, licee si facultati cu ore pe aceeasi tema :) Cine are urechi de auzit… sa citeasca :D
(Claudia Popa)
marți, septembrie 26, 2006

Toamna ne aduce, la Sibiu si Medias, cea de a cincea editie a Targului de Comunicare Sociala - Info Social. Pentru ca vremea trece repede, vom avea doar doua zile de Targ, in 27 la Sibiu (Piata Mare) si in 28 la Medias (Piata Mihai Eminescu). Dar, pentru ca e toamna, strangem roadele muncii Retelei Info Social in 3 octombrie, in sala 100 a vechii Primarii (B-dul Victoriei), cand ne intalnim cu totii in cadrul Seminarului Info Social, unde vom dezbate si razbate comunicarea sociala pentru urmatorul an. De asemenea, cei mai „cuminti” vor primi „generoase” premii de recunostinta.
Va asteptam cu drag si, desigur, cu munca. Ei! Hai, si cu un pahar de suc.
Va asteptam cu drag si, desigur, cu munca. Ei! Hai, si cu un pahar de suc.
Sonia Nitu
vineri, septembrie 15, 2006
Cu papagalii
Sa te crucesti, nu alta!
Zilele trecute a venit la sediu o femeie in varsta. Avea nevoie de un cadru medical pentru o ruda si mai in varsta, cu amputatie la ambele picioare (la unul, laba piciorului, la celalalt, doua degete). Procedura cere ca solicitantul sa aduca o adeverinta medicala, pe care sa se specifice diagnosticul pacientului precum si recomandarea clara (cadru fix sau mobil, carje, carucior), astfel incat, daca omul are nevoie, real, de carucior, tu sa nu ii dai un cadru cu care risca sa cada si sa-si faca mai mult rau. Ei bine, nici medicul de familie, nici specialistul, nu au vrut sa elibereze acest act. De ce? Nu stiu, ca doar nu li se scade din plafonul de plati, nu ii obliga la altceva decat asumarea responsabilitatii pentru un diagnostic pe care deja il trecusera in alte acte. Recunosc, am incalcat procedura, dupa ce in prealabil am studiat biletul de iesire din spital si am intervievat-o pe femeie vreo juma’ de ora. Si am mai aflat ca persoana care necesita cadrul, fiind in varsta de 74 de ani, cu handicap grav certificat de 35 de ani, va fi chemata anual, incepand cu anul de gratie 2007, pentru expertiza, neconsiderandu-se ca situatia sa medicala este permanenta (poate ii cresc picioarele!?! Doamne ajuta!) si i se si certifica capacitate de munca de 30%. Bravo, tataie, te tii bine!
Si ca veni vorba de Doamne Doamne, banuiesc ca stiti deja de domnu’ Becali, medaliat cu Crucea Saguna, in urma actelor de caritate facute Bisericii Ortodoxe: 15 milioane pentru enoriasii, mereu aceeasi clienti, la usa bisericii, si o speranta de 2 milioane euro pentru zugravirea bisericii.
Citeam prin romanele vremii cum puteai sa iti cumperi, de la batraneii cersetori cu papagali, biletele de iertare a pacatelor, si cum doamnele vremii isi mai luau si in avans, ca – Deh!- nu se stie niciodata cand iti trebuie o scutire in alb.
Cu siguranta, de maine imi cumpar papagal. Nu, nu, nu zambiti ... eu iau din cel cu pene, nu doar cu CIOC!
Zilele trecute a venit la sediu o femeie in varsta. Avea nevoie de un cadru medical pentru o ruda si mai in varsta, cu amputatie la ambele picioare (la unul, laba piciorului, la celalalt, doua degete). Procedura cere ca solicitantul sa aduca o adeverinta medicala, pe care sa se specifice diagnosticul pacientului precum si recomandarea clara (cadru fix sau mobil, carje, carucior), astfel incat, daca omul are nevoie, real, de carucior, tu sa nu ii dai un cadru cu care risca sa cada si sa-si faca mai mult rau. Ei bine, nici medicul de familie, nici specialistul, nu au vrut sa elibereze acest act. De ce? Nu stiu, ca doar nu li se scade din plafonul de plati, nu ii obliga la altceva decat asumarea responsabilitatii pentru un diagnostic pe care deja il trecusera in alte acte. Recunosc, am incalcat procedura, dupa ce in prealabil am studiat biletul de iesire din spital si am intervievat-o pe femeie vreo juma’ de ora. Si am mai aflat ca persoana care necesita cadrul, fiind in varsta de 74 de ani, cu handicap grav certificat de 35 de ani, va fi chemata anual, incepand cu anul de gratie 2007, pentru expertiza, neconsiderandu-se ca situatia sa medicala este permanenta (poate ii cresc picioarele!?! Doamne ajuta!) si i se si certifica capacitate de munca de 30%. Bravo, tataie, te tii bine!
Si ca veni vorba de Doamne Doamne, banuiesc ca stiti deja de domnu’ Becali, medaliat cu Crucea Saguna, in urma actelor de caritate facute Bisericii Ortodoxe: 15 milioane pentru enoriasii, mereu aceeasi clienti, la usa bisericii, si o speranta de 2 milioane euro pentru zugravirea bisericii.
Citeam prin romanele vremii cum puteai sa iti cumperi, de la batraneii cersetori cu papagali, biletele de iertare a pacatelor, si cum doamnele vremii isi mai luau si in avans, ca – Deh!- nu se stie niciodata cand iti trebuie o scutire in alb.
Cu siguranta, de maine imi cumpar papagal. Nu, nu, nu zambiti ... eu iau din cel cu pene, nu doar cu CIOC!
Sonia Nitu
vineri, septembrie 01, 2006
Misca-ti pensia!
Pentru ca de multa vreme am lancezit, m-am gandit ca ar fi potrivit sa ma MOBILIZEZ. Si gandind la mobilizare, mi-am amintit de varstnici. Conform normelor, varstnicii sunt definiti ca persoane care au depasit pragul pensionarii (care curand va ajunge la 60 de ani pentru femei si 65 pentru barbati). Altfel spus, dupa 60 de ani, suntem varstnici. Ne pensionam si ... aici incepe buba.
Inainte vreme, bunicii-varstnicii, cand nu mai puteau munci cot la cot cu restul familiei, continuau sa fie activi deruland activitati in jurul casei, se ocupau de cresterea si educatia copiilor – si ce treaba buna faceau! Acum, cand valorile s-au schimbat, cand nu te mai retragi la barlog cand nu mai poti, ci cand iti vine „varsta de pensionare”, multi raman parca, suspendati. De nepoti, nu mai e cazul sa se ocupe. Majoritatea merg la cresa-gradinita-scoala si, oricum, prea putini sunt copiii care mai au bunici la tara sau in localitatea de domiciliu. Asa ca, varstnicii nostri, cei de oras, se pun pe ... stat. Merg la piata la 7 dimineata, ca se trezesc devreme, aduc cumparaturile, le aranjeaza meticulos in camara si frigider, mai coboara dupa paine, mai schimba o vorba cu un vecin, mai analizeaza un junghi. Incet-incet, de la atata stat, se pomenesc anchilozati, mai batrani cu 10 ani decat au, departati de multimea de oameni, colegi, prieteni pe care ii cunoscusera in timpul slujbei, sunt depresivi, nu-i mai intereseaza emisiunile de la televizor, la care oricum nu mai vad bine, dar care oricum merge non-stop, lipsa de interes le slabeste si auzul, sunt morocanosi si certareti.
Si iata cum, din simplul fapt ca ei nu mai au activitate, nu mai fac miscare, ajunge sa se creeze o intreaga problema sociala: varstnici marginalizati, izolati, cu probleme sociale si de sanatate.
Si totul e un cerc vicios: daca sunt pensionar, sunt batran; daca sunt batran, nu mai pot face toate cate le faceam inainte; daca nu mai pot, inseamna ca sunt inutil; daca sunt inutil, mai bine ma pun in pat si zac, sa mor cat mai repede, sa nu mai incurc lumea; daca zac, corpul meu slabeste foarte repede, asa ca imi trebuiesc tot mai multe medicamente, cineva sa ma ingrijeasca, atentie; nu le prea am, asa ca devin nervos, frustrat, morocanos, si cand vine careva, mai ales tineri (copii, vecini, rude), ii invinovatesc pentru lipsa lor de intelegere pentru un om batran si bolnav.
Cand de fapt, daca am iesit la pensie, am acum timp sa fac o multime de lucruri, fara disperarea ca nu am cu ce trai, caci, de bine de rau, am o pensie.
E valabil si pentru „bolnavii de boala”, pe care eticheta ii cam „moleseste”.
Inainte vreme, bunicii-varstnicii, cand nu mai puteau munci cot la cot cu restul familiei, continuau sa fie activi deruland activitati in jurul casei, se ocupau de cresterea si educatia copiilor – si ce treaba buna faceau! Acum, cand valorile s-au schimbat, cand nu te mai retragi la barlog cand nu mai poti, ci cand iti vine „varsta de pensionare”, multi raman parca, suspendati. De nepoti, nu mai e cazul sa se ocupe. Majoritatea merg la cresa-gradinita-scoala si, oricum, prea putini sunt copiii care mai au bunici la tara sau in localitatea de domiciliu. Asa ca, varstnicii nostri, cei de oras, se pun pe ... stat. Merg la piata la 7 dimineata, ca se trezesc devreme, aduc cumparaturile, le aranjeaza meticulos in camara si frigider, mai coboara dupa paine, mai schimba o vorba cu un vecin, mai analizeaza un junghi. Incet-incet, de la atata stat, se pomenesc anchilozati, mai batrani cu 10 ani decat au, departati de multimea de oameni, colegi, prieteni pe care ii cunoscusera in timpul slujbei, sunt depresivi, nu-i mai intereseaza emisiunile de la televizor, la care oricum nu mai vad bine, dar care oricum merge non-stop, lipsa de interes le slabeste si auzul, sunt morocanosi si certareti.
Si iata cum, din simplul fapt ca ei nu mai au activitate, nu mai fac miscare, ajunge sa se creeze o intreaga problema sociala: varstnici marginalizati, izolati, cu probleme sociale si de sanatate.
Si totul e un cerc vicios: daca sunt pensionar, sunt batran; daca sunt batran, nu mai pot face toate cate le faceam inainte; daca nu mai pot, inseamna ca sunt inutil; daca sunt inutil, mai bine ma pun in pat si zac, sa mor cat mai repede, sa nu mai incurc lumea; daca zac, corpul meu slabeste foarte repede, asa ca imi trebuiesc tot mai multe medicamente, cineva sa ma ingrijeasca, atentie; nu le prea am, asa ca devin nervos, frustrat, morocanos, si cand vine careva, mai ales tineri (copii, vecini, rude), ii invinovatesc pentru lipsa lor de intelegere pentru un om batran si bolnav.
Cand de fapt, daca am iesit la pensie, am acum timp sa fac o multime de lucruri, fara disperarea ca nu am cu ce trai, caci, de bine de rau, am o pensie.
E valabil si pentru „bolnavii de boala”, pe care eticheta ii cam „moleseste”.
Sonia Nitu
miercuri, iulie 26, 2006
Muncitor la 11 ani
Astazi am ramas fara grai. Nu mi se intampla prea des. Un pustan care arata de 10 ani, dar care spunea ca are 11 ani si jumatate, a intrat in sediu si a solicitat sa distribuie pliante. De ce ? l-am intrebat. Pentru ca ii place munca.
Copilul arata bine imbracat, curat, si vorbea foarte politicos. Spunea ca mama lucreaza la o fabrica de incaltaminte, iar tatal in constructii.
- Stiu ai tai ca imparti pliante ca sa castigi bani?
- Da, a spus el, scurt.
- De unde esti?
- De pe aici, din Sibiu.
- Si ai mai impartit pliante, pentru bani?
- Da, pe la diverse firme.
Si a zbughit-o pe usa, dupa un „Sarut mana!”
Imi simteam ochii in lacrimi si nu ma pricepeam sa il intreb mai multe. De ce lucreaza un copil, de la varsta asta? Sunt multi care, chiar daca o duc bine acasa, au inceput sa cerseasca pentru un ban in plus, de sticksuri si suc, unii au trecut deja la tigari si alcool. Dar care este, de fapt, situatia acestui copil, atat de curat si de politicos, care vrea sa munceasca pentru un ban in plus? Chiar stiu parintii, care sunt la lucru mai mereu, ce face el in vacanta sa de vara, pe care imi amintesc asteptand-o cu bucurie ca sa merg la bunici, sau sa ies pe maidan cu copiii cartierului, sa bat mingea si sa „ma dau in leagan” in salciile de la marginea orasului, unde fiecare avea cuibul sau.
Ce ar fi trebuit sa fac pentru acest copil? Sau, trebuia sa fac ceva? Constiinta imi spune ca da, dar a fugit pe usa si nu pot sti de-l voi mai zari sau nu. Cu siguranta ma voi uita mereu dupa el, convinsa fiind ca am gresit lasandu-l sa plece atat de usor.
Copilul arata bine imbracat, curat, si vorbea foarte politicos. Spunea ca mama lucreaza la o fabrica de incaltaminte, iar tatal in constructii.
- Stiu ai tai ca imparti pliante ca sa castigi bani?
- Da, a spus el, scurt.
- De unde esti?
- De pe aici, din Sibiu.
- Si ai mai impartit pliante, pentru bani?
- Da, pe la diverse firme.
Si a zbughit-o pe usa, dupa un „Sarut mana!”
Imi simteam ochii in lacrimi si nu ma pricepeam sa il intreb mai multe. De ce lucreaza un copil, de la varsta asta? Sunt multi care, chiar daca o duc bine acasa, au inceput sa cerseasca pentru un ban in plus, de sticksuri si suc, unii au trecut deja la tigari si alcool. Dar care este, de fapt, situatia acestui copil, atat de curat si de politicos, care vrea sa munceasca pentru un ban in plus? Chiar stiu parintii, care sunt la lucru mai mereu, ce face el in vacanta sa de vara, pe care imi amintesc asteptand-o cu bucurie ca sa merg la bunici, sau sa ies pe maidan cu copiii cartierului, sa bat mingea si sa „ma dau in leagan” in salciile de la marginea orasului, unde fiecare avea cuibul sau.
Ce ar fi trebuit sa fac pentru acest copil? Sau, trebuia sa fac ceva? Constiinta imi spune ca da, dar a fugit pe usa si nu pot sti de-l voi mai zari sau nu. Cu siguranta ma voi uita mereu dupa el, convinsa fiind ca am gresit lasandu-l sa plece atat de usor.
Sonia Nitu
luni, iulie 17, 2006
Pif, Paf, Puf, PIN
Dom’le, ma innebunesc dupa intalnirile astea la nivel inalt. Este o ocazie pentru mine sa respir profund si sa ma oxigenez cat mai bine, ca si asa, IO, nu prea vad ce altceva se face la intalniri de lucru, seminarii si mult cautatele metode EU, workshop-urile. Unde pui ca nici cafeaua nu e prea buna.
Sa revenim.
17 iulie, intalnire organizata de DMSSF (vom vorbi doar in majuscule) cu scopul dinamizarii DGASCP si ONG-urilor cu activitate sociala in a depune proiecte pentru dezvoltarea de programe in vederea imbunatatirii calitatii vietii persoanelor cu handicap.
Invitati: foarte multi. Prezenti: cativa, si nu toti cu treaba in problema persoanelor cu handicap.
Marele partener, DGASPC, a aflat in momentul inceperii sedintei ca este invitat, asa ca am fost cu totii cu 7 ani de acasa si am asteptat 30 de minute sa apara. Nu cred ca mi-am pierdut vreun an din cei 7, dar si dupa ce a venit reprezentantul, tot asa ne-a mers.
Probleme in discutie:
- faceti, fratilor proiecte, cat mai multe, cat mai bune, ca e faima judetului in joc (si eu care credeam ca ne intereseaza persoanele cu handicap...);
- faceti voi proiecte, ca noi ne gandim deja sa va informam ca le puteti continua pe fonduri structurale; bine ar fi!ca poate asa macar s-ar continua, nu ne-am fofila de la an la an sa respectam statutul cu alte programe;
- acreditati-va, acreditati-va si iar acreditati-va, ca fara acreditare nu puteti face nimic (de parca pana acum nu am/s-a facut, si oricum, in 2-3 ani mai apar ceva standarde, si va licentiem, va masteram, si stati pe dosare de nu nimeriti sa mai si munciti);
- un accent deosebit s-a pus pe realizarea de proiecte in parteneriat, intre public (si singurul public pe PINurile astea este DGASPC) si privat, sau intre privat-privat, dar se poate si public public (poate DGASPC cu CPSAGD); poate de asta suntem excesiv de protocolari (Protocoale, protocoale, hai veniti la vorbe goale!!!)
Pentru azi, ramasei fara grai, si fara oxigen, asa ca ii mai pun de un seminar pe dupa-masa, ca mi-e si cam somn.
Noapte buna, dragii mei.
Sonia Nitu
Sa revenim.
17 iulie, intalnire organizata de DMSSF (vom vorbi doar in majuscule) cu scopul dinamizarii DGASCP si ONG-urilor cu activitate sociala in a depune proiecte pentru dezvoltarea de programe in vederea imbunatatirii calitatii vietii persoanelor cu handicap.
Invitati: foarte multi. Prezenti: cativa, si nu toti cu treaba in problema persoanelor cu handicap.
Marele partener, DGASPC, a aflat in momentul inceperii sedintei ca este invitat, asa ca am fost cu totii cu 7 ani de acasa si am asteptat 30 de minute sa apara. Nu cred ca mi-am pierdut vreun an din cei 7, dar si dupa ce a venit reprezentantul, tot asa ne-a mers.
Probleme in discutie:
- faceti, fratilor proiecte, cat mai multe, cat mai bune, ca e faima judetului in joc (si eu care credeam ca ne intereseaza persoanele cu handicap...);
- faceti voi proiecte, ca noi ne gandim deja sa va informam ca le puteti continua pe fonduri structurale; bine ar fi!ca poate asa macar s-ar continua, nu ne-am fofila de la an la an sa respectam statutul cu alte programe;
- acreditati-va, acreditati-va si iar acreditati-va, ca fara acreditare nu puteti face nimic (de parca pana acum nu am/s-a facut, si oricum, in 2-3 ani mai apar ceva standarde, si va licentiem, va masteram, si stati pe dosare de nu nimeriti sa mai si munciti);
- un accent deosebit s-a pus pe realizarea de proiecte in parteneriat, intre public (si singurul public pe PINurile astea este DGASPC) si privat, sau intre privat-privat, dar se poate si public public (poate DGASPC cu CPSAGD); poate de asta suntem excesiv de protocolari (Protocoale, protocoale, hai veniti la vorbe goale!!!)
Pentru azi, ramasei fara grai, si fara oxigen, asa ca ii mai pun de un seminar pe dupa-masa, ca mi-e si cam somn.
Noapte buna, dragii mei.
Sonia Nitu
joi, iunie 29, 2006
130 DE ANI DE CRUCE ROSIE ROMANA SI LA MAI MARE!
Si iata ca se implinesc 130 de ani de Cruce Rosie in Romania. Marele eveniment are loc in 4 iulie, care nu este pentru noi nici ziua Americii, nici filmul cu Tom Cruise, ci ziua Crucii Rosii Romane.
Filiala Sibiu va aniversa acest moment impreuna cu colaboratorii, voluntarii si membrii sai, precum si cu toti aceia care vor dori sa aduca un omagiu Societatii Nationale de Cruce Rosie.
Filiala Sibiu va aniversa acest moment impreuna cu colaboratorii, voluntarii si membrii sai, precum si cu toti aceia care vor dori sa aduca un omagiu Societatii Nationale de Cruce Rosie.
Ceea ce este bine de stiut este ca Crucea Rosie este cu totul altceva decat crede marea majoritate a romanilor.
Nu este institutie de stat. Are o lege proprie si functioneaza ca o organizatie neguvernamentala.
Nu este sustinuta financiar de catre stat, ci se auto finanteaza.
Nu este o organizatie medicala, desi in atributiile sale intra si activitati de educatie de sanatate.
Misiunea Crucii Rosii este alinarea suferintei umane in orice imprejurare, indiferent de varsta, sex, orientare politica, etnie, religie.
Principiile fundamentale ale Crucii Rosii sunt: umanitate, impartialitate, neutralitate, voluntariat, unitate, universalitate, independenta.
Paleta de interese si activitati a Crucii Rosii este foarte diversa, atat in educatie, cat si in prevenirea dezastrelor, in ingrijirile socio-medicale, asistenta si protectia sociala.
Crucea Rosie este o marca puternica, dar confuza in acest moment pentru publicul larg.
Pentru toti aceia care doresc sa afle ce este acum Crucea Rosie, usa acesteia va sta deschisa, toata saptamana lucratoare si de multe ori si in weekend, la cele mai variate ore ale zilei. Nu ezitati sa ii calcati pragul.
Pentru toti aceia care doresc sa afle ce este acum Crucea Rosie, usa acesteia va sta deschisa, toata saptamana lucratoare si de multe ori si in weekend, la cele mai variate ore ale zilei. Nu ezitati sa ii calcati pragul.
Suntem un organism caruia ii este caracteristica schimbarea, si nu puteti niciodata stii ce surprize, placute, desigur, va asteapta la noi.
Sonia Nitu
miercuri, iunie 14, 2006
Nu pot sa iti dau creier, dar pot sa iti dau o diploma.
(Vrajitorul din oz catre Sperietoarea de ciori)
De aproximativ un an si jumatate, caut fundraiser + PR-ist pentru organizatia din care fac parte. Daca de PR lumea sibiana a mai auzit – ca doar avem facultate de profil, de fundraiser nu prea… Ei bine, noua ne-ar trebui o persoana care sa cumuleze sarcinile celor doua posturi, care sa fi absolvit recent facultatea – ca sa putem accesa subventia de la stat si care sa doreasca sa munceasca in primul rand din pasiune… ca intr-un ONG. Zis si facut. Pentru mediatizare am folosit toate mijloacele posibile : afise, anunturi prin presa sau liste de discutii, participari la targuri de joburi, sistemul PCR (pile-cunostinte-relatii). Am selectat si intervievat zeci de persoane. Putine dintre ele aveau habar care sunt atributiile posturilor respective. Drept urmare ne-am concentrat intr-o perioada in a promova PR-istul… care face relatii publice si nu relatii cu publicul… asa cum stiu, inclusiv absolventii facultatii de relatii publice si comunicare din Sibiu… Intr-un final am reusit sa testam intr-o perioada de proba cativa tineri care pot fi numarati pe degetele de la o mana… In majoritate fete dragutele, cu cv-uri interesante, si cu toate acestea o incapacitate de a comunica, interactiona cu oamenii, lucra in echipa, planifica sau asuma responsabilitati… De ales pana in prezent, ne-am ales cu experienta de a intervieva si testa. Si cu un proiect experimental de cursuri de dezvoltare personala. Si cu un alt proiect experiemental de voluntariat online…
Morala: decat sa te duci (numai) la scoala, mai bine acumulezi experiente practice prin modalitati diverse. Ca diplome au toate sperietoarele…
(Claudia Popa)
(Vrajitorul din oz catre Sperietoarea de ciori)
De aproximativ un an si jumatate, caut fundraiser + PR-ist pentru organizatia din care fac parte. Daca de PR lumea sibiana a mai auzit – ca doar avem facultate de profil, de fundraiser nu prea… Ei bine, noua ne-ar trebui o persoana care sa cumuleze sarcinile celor doua posturi, care sa fi absolvit recent facultatea – ca sa putem accesa subventia de la stat si care sa doreasca sa munceasca in primul rand din pasiune… ca intr-un ONG. Zis si facut. Pentru mediatizare am folosit toate mijloacele posibile : afise, anunturi prin presa sau liste de discutii, participari la targuri de joburi, sistemul PCR (pile-cunostinte-relatii). Am selectat si intervievat zeci de persoane. Putine dintre ele aveau habar care sunt atributiile posturilor respective. Drept urmare ne-am concentrat intr-o perioada in a promova PR-istul… care face relatii publice si nu relatii cu publicul… asa cum stiu, inclusiv absolventii facultatii de relatii publice si comunicare din Sibiu… Intr-un final am reusit sa testam intr-o perioada de proba cativa tineri care pot fi numarati pe degetele de la o mana… In majoritate fete dragutele, cu cv-uri interesante, si cu toate acestea o incapacitate de a comunica, interactiona cu oamenii, lucra in echipa, planifica sau asuma responsabilitati… De ales pana in prezent, ne-am ales cu experienta de a intervieva si testa. Si cu un proiect experimental de cursuri de dezvoltare personala. Si cu un alt proiect experiemental de voluntariat online…
Morala: decat sa te duci (numai) la scoala, mai bine acumulezi experiente practice prin modalitati diverse. Ca diplome au toate sperietoarele…
(Claudia Popa)
luni, mai 29, 2006
ALTII ...

Doi copii se joaca in fata blocului. Dau cu picioarele in niste resturi de gunoaie pe care alti neatenti le-au ravasit si le-au parasit. De la geamul bucatariei, bunicul vine cu un sfat intelept:
- Mai Vlad, adunati hartiile alea!
- Da’ nu le-am facut noi! se apara pruncul.
Eu, care merg pe drum si adun gunoaiele, sunt sigura ca bunicul va continua cu bunul sau sfat, sunt doar cateva hartii, cosul de gunoi e langa, copiii sunt maricei, ce mare scofala ...
De la geamul bucatariei, bunicul cugeta cu glas tare:
- No ... daca altii le-au facut ... ALTII sa le stranga!
Eu imi continui tigara, meditativa, da’ in gand.
Mai tarziu, un mosulet slab si cocarjat, administratorul scarii, a venit si le-a adunat. De ce nu le-am adunat eu? Sunteti nebuni? ALTII le-au facut! Eu meditez, eu JUDEC. Nu-i deajuns? Uf! Ce-am obosit.

Doi copii se joaca in fata blocului. Dau cu picioarele in niste resturi de gunoaie pe care alti neatenti le-au ravasit si le-au parasit. De la geamul bucatariei, bunicul vine cu un sfat intelept:
- Mai Vlad, adunati hartiile alea!
- Da’ nu le-am facut noi! se apara pruncul.
Eu, care merg pe drum si adun gunoaiele, sunt sigura ca bunicul va continua cu bunul sau sfat, sunt doar cateva hartii, cosul de gunoi e langa, copiii sunt maricei, ce mare scofala ...
De la geamul bucatariei, bunicul cugeta cu glas tare:
- No ... daca altii le-au facut ... ALTII sa le stranga!
Eu imi continui tigara, meditativa, da’ in gand.
Mai tarziu, un mosulet slab si cocarjat, administratorul scarii, a venit si le-a adunat. De ce nu le-am adunat eu? Sunteti nebuni? ALTII le-au facut! Eu meditez, eu JUDEC. Nu-i deajuns? Uf! Ce-am obosit.
Sonia Nitu
marți, mai 16, 2006
Pentru prietenii /beneficiarii vostri someri
Asta nu-i reclama, asta e binefacere!
Pentru ca Crucea Rosie, in colaborare cu Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca, organizeaza in acest an cursuri de Ingrijitor Batrani la Domiciliu, GRATUIT pentru cei care sunt someri, inregimentati la AJOFM.
Este o sansa pentru cei care sunt in cautarea unui loc de munca, din mai multe considerente:
1. este GRATUIT (am mai spus asta, nu?)!
2. se primesc doua certificate: unul NATIONAL, recunoscut prin Ministerul Muncii, si unul de Cruce Rosie, recunoscut INTERNATIONAL.
3. in cadrul cursului se invata lucruri utile pentru bolnavi, dar si pentru fiecare dintre noi (modulul de PRIM AJUTOR este inclus).
4. chiar daca ai un loc de munca, iti poti lua ore suplimentare pe langa jobul principal.
5. cu siguranta, macar o data in viata, vei fi nevoit sa ingrijesti pe cineva, asa ca stii sigur ca n-o vei da in bara!!!
Asta nu-i reclama, asta e binefacere!
Pentru ca Crucea Rosie, in colaborare cu Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca, organizeaza in acest an cursuri de Ingrijitor Batrani la Domiciliu, GRATUIT pentru cei care sunt someri, inregimentati la AJOFM.
Este o sansa pentru cei care sunt in cautarea unui loc de munca, din mai multe considerente:
1. este GRATUIT (am mai spus asta, nu?)!
2. se primesc doua certificate: unul NATIONAL, recunoscut prin Ministerul Muncii, si unul de Cruce Rosie, recunoscut INTERNATIONAL.
3. in cadrul cursului se invata lucruri utile pentru bolnavi, dar si pentru fiecare dintre noi (modulul de PRIM AJUTOR este inclus).
4. chiar daca ai un loc de munca, iti poti lua ore suplimentare pe langa jobul principal.
5. cu siguranta, macar o data in viata, vei fi nevoit sa ingrijesti pe cineva, asa ca stii sigur ca n-o vei da in bara!!!
Dom’le, da’ chiar e FARA BANI!
Este o sansa deosebita pentru multitudinea de persoane aflate in cautarea unui loc de munca, si daca esti somer, nu-i mai bine sa inveti ceva deosebit de util, decat sa stai acasa, innebunind telecomanda, si sa astepti sa treaca somaju’?
Nu trebuie decat sa vrei!
Este o sansa deosebita pentru multitudinea de persoane aflate in cautarea unui loc de munca, si daca esti somer, nu-i mai bine sa inveti ceva deosebit de util, decat sa stai acasa, innebunind telecomanda, si sa astepti sa treaca somaju’?
Nu trebuie decat sa vrei!
Toate informatiile posibile la: 0269/217646, str. Xenopol nr. 1, CRUCEA ROSIE.
joi, mai 11, 2006
Bun venit, UE, tai -- tai, civilizatieee!
Bine v-ati bagat capul pe blogul nostru. Unul dintre blogurile care azi va va vorbi si despre capitala cultura a mult asteptatului an 2007.
Azi, la prima ora (care la mine fu 7.30), trecand pe centru burgului -- care se va finaliza imediat ce se va re-re-re-re finalizata Piata Mare -- am fost fortata sa inghit tot praful de pe pantofii turistilor. Care turisti? Cei care au intrat in agentia de turism de pe centru si au facut mizerie, incat saraca tanti care lucră acolo a trebuit sa scuture presurile in ochii zgribuliti ai trecatorilor.
Si tot legat dă civilizatie. Dupa cum bine stiti, Crucea Rosie isi continua periplul prin hatisurile comunicarii sociale. Anul acesta, la cea de-a patra editie a Targului Info Social, am invitat si stimatele firme sa ia parte la acest targ de comunicare sociala. Ideea generala pentru care a fost invitat sectorul privat a fost – si ramane inca, doar Speranta crapa ultima! – aceea de a initia un trialog intre public, civil si privat. Dar nu a fost sa fie, privatul si-a vazut de treburile lui, nestingherit de ideea ca productia si profiturile ar putea avea vreo legatura cu nivelul de trai si multumirea sufleteasca a fiecarui client, dar si a fiecarui angajat. Care angajat este, cel mai adesea, sibian, chiar daca clientul final este de peste tari si mari.
Cam atat, ca ploaie tare si ne cam udam la idei.
Sonia Nitu
Azi, la prima ora (care la mine fu 7.30), trecand pe centru burgului -- care se va finaliza imediat ce se va re-re-re-re finalizata Piata Mare -- am fost fortata sa inghit tot praful de pe pantofii turistilor. Care turisti? Cei care au intrat in agentia de turism de pe centru si au facut mizerie, incat saraca tanti care lucră acolo a trebuit sa scuture presurile in ochii zgribuliti ai trecatorilor.
Si tot legat dă civilizatie. Dupa cum bine stiti, Crucea Rosie isi continua periplul prin hatisurile comunicarii sociale. Anul acesta, la cea de-a patra editie a Targului Info Social, am invitat si stimatele firme sa ia parte la acest targ de comunicare sociala. Ideea generala pentru care a fost invitat sectorul privat a fost – si ramane inca, doar Speranta crapa ultima! – aceea de a initia un trialog intre public, civil si privat. Dar nu a fost sa fie, privatul si-a vazut de treburile lui, nestingherit de ideea ca productia si profiturile ar putea avea vreo legatura cu nivelul de trai si multumirea sufleteasca a fiecarui client, dar si a fiecarui angajat. Care angajat este, cel mai adesea, sibian, chiar daca clientul final este de peste tari si mari.
Cam atat, ca ploaie tare si ne cam udam la idei.
Sonia Nitu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)